Stiri Verticale

Opinie: Mă tem că noul „portofel de identitate digitală” al UE, demn de o societate distopică, va fi folosit pentru a controla și urmări oamenii așa cum se face în China

RT: I fear that the EU’s new dystopian ‘digital identity wallet’ will be used to control and track people in the way China does

Mă tem că noul „portofel de identitate digitală” al UE, demn de o societate distopică, va fi folosit pentru a controla și urmări oamenii așa cum se face în China

5 Iunie 2021, de Rachel Marsden, cronicar, strateg politic și gazdă a unui program în limba franceză produs independent, difuzat pe Sputnik Franța. Site-ul ei poate fi găsit lahttp://www.rachelmarsden.com/

Acum există două tipuri de oameni: loialiștii, care respectă cu supușenie toate regulile noi, introduse pe motiv de covid, și rezistenții, care nu respectă aceste reguli noi. Acum libertatea noastră se bazează pe faptul că tot mai mulți oameni realizează ceea ce se întâmplă cu adevărat.

Comisia executivă a Uniunii Europene tocmai a anunțat introducerea unei identificări digitale la nivelul întregii uniuni, pe care cetățenii statelor membre o pot utiliza în întregul bloc, care va putea stoca și certificate de identificare oficiale importante, cum ar fi permisul de conducere, prescripțiile, diplomele, probabil și certificatele de vaccinare și testare covid. Această identitate digitală va fi de asemenea legată de un portofel electronic, care va trebui acceptat pe o majoritate de platforme online.

Este destul de ușor să ne imaginăm cum poate scăpa asta de sub control. La început se practică o vânzare ușoară și ni se spune că nu există nicio presiune pentru a participa la ceea ce este în esență un năvod digital creat de guvern. Dar apoi presiunea va crește când oamenii vor începe să-și dea seama cât de incomodă poate deveni viața, într-un ritm accelerat, dacă nu sunt conectați la ‘Matrix’. Am văzut recent același fenomen cu vaccinările – care sunt încă opționale din punct de vedere tehnic – dar cărora mulți le cedează acum doar pentru a evita restricții care riscă să devină normă pentru cei care nu sunt vaccinați dar care doresc să trăiască, călătorească, așa cum o făceau înainte de covid.

Există vreo îndoială că guvernele – inclusiv cele supranaționale precum UE – nu au niciun interes să permită oamenilor să revină la viața lor normală? Ei tratează criza ca pe o oportunitate de a împiedica cetățenii în a avea orice fantezii distopice ascunse în subconștient prin deformările minții lor.

Sigur, este pe deplin posibil ca UE să dorească doar să ne ușureze viața, prin crearea unor platforme proprii care ne permit să încărcăm tot ce ține de identitatea noastră, împreună cu banii noștri, după care pot fi create încrucișări fezabile cu multe dintre activitățile noastre zilnice, în timp ce noi ne croim drumul prin viață scanând cu veselie. Dar ar trebui să fii destul de naiv să crezi că s-ar deranja să facă orice lucru care nu le-ar aduce, într-un fel, o rambursare majoră.

Este greu să nu ne gândim la asemănările cu sistemul de credit social al Chinei, introdus pentru prima dată în 2014, și constând dintr-un ID digital și un portofel electronic, care a evoluat pentru a controla și a interzice accesul la orice, de la călătorii, internet de mare viteză și acces la universitate pentru persoanele care se bazează pe „încălcări”, cum ar fi să joci prea multe jocuri video, să faci postări care nu-i plac guvernului pe rețelele de socializare, să irosească bani pe lucruri considerate gunoi de către guvern, în general, să nu se comporte în viața zilnică într-un mod neaprobat de guvern.

Ce îi face pe unii să creadă că nu se ascunde acest tip de închisoare digitală la capătul unei pante alunecoase a UE – mai ales când exact așa a început fenomenul în China? Luați în considerare numai cât de multă libertate au reușit multe guverne să o suprime cu aproape zero rezistență din partea populației, sau chiar gândirea critică ca urmare a jocului cu frica oamenilor.

Chiar de când guvernele au inițiat cele „două săptămâni pentru aplatizarea curbei” au reușit să convingă unii oameni să rămână în casă luni de zile, să evite socializarea normală, să poarte măști în aer liber, să-și frece cu dezinfectant mâinile până la uscare și să fugă cu grămada acasă din cauza restricțiilor de circulație. Da… închideți magazinele și facilitățile de fitness și grăbiți-vă să vă vaccinați împotriva unui virus cu o rată de mortalitate infinitezimală – și apoi plângeți de ușurare ca membrii spălați pe creier ai unui cult sadomasochist.

Asta se va întâmpla acum pe una din cele două căi. Tinerii care nu riscau practic nimic din punct de vedere sanitar și tot ceea ce ține de viitorul lor, tocmai au asistat la o perioadă de intervenție guvernamentală intensă, asemănătoare unei operațiuni de război conduse de stat – inclusiv operațiuni psihologice. Și la fel ca și în cazul războiului, oamenii și-au ales partea și probabil nu se vor clinti în decizia lor. Există cei care au devenit din ce în ce mai dependenți de guvern, să gândească în locul lor, să-i salveze, să-i protejeze și să le dicteze fiecare fațetă a vieții lor sub pretextul de a fi un guru atotștiutor a căror sfaturi trebuiesc absolut respectate, iar oricine nu o face este un sac de gunoi, narcisist, căruia nu îi pasă de semenul său.

Pe de cealaltă parte sunt cei care cred că oamenii descriși mai sus sunt suficient de proști încât să creadă oficialii guvernamentali și așa-zișii lor consilieri experți care au spus totul și opusul acestuia încă de la începutul pandemiei, și sunt sceptici cu privire la valoarea restricțiilor și resping lipsa de proporționalitate a măsurilor extreme, privative de libertate, luate. Chiar și acum văd cum unele guverne încearcă să introducă măsuri de urmărire și supraveghere pe termen cu mult mai lung decât ar putea ține pandemia și care ar putea lua pe viitor o formă de viață proprie.

Fiecare dintre aceste două facțiuni de oameni – să le numim loialiști guvernamentali și rezistenți – vor reprezenta un număr tot mai mare de cetățeni în țările în care criza covid și moștenirea sa continuă. Aceștia se vor ciocni peste tot, de la locul de muncă la spațiul public, pe măsură ce fiecare devine mai intolerant față de celălalt. Și până când toți se vor uni pentru a cere ca totul să revină la normalitate, sau la așa cum a fost înainte de pandemie, concentrându-și atenția asupra guvernelor puse pe exploatarea acestei crize, așteptați ca radicalizarea ambelor părți să continue.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *